duminică, 20 mai 2012

Și mâine e iar luni.





Și mâine e iar luni și nu am deloc chef de liceu. Mă gândesc doar așa: mă ascultă la muzică (solfegiu plus instrument), apoi normă la sport (rezistența) și, poate, aduce teza la mate, unde știu că am fost un micmare dezastru. Sunt trei mari și late ! Trei lucruri care mă fac să vreau să îndepărtez lunea de duminică ... 
Îmi doresc și nu-mi doresc vacanța - anul ăsta a trecut mult prea repede, sper ca următorii să treacă mai încet, vreau să mă bucur de ei, de colegi, de bucurii și, evident, de necazuri.
Timpul trece indiferent de circumstanțe - nu se oprește dacă sunt supărată sau dacă plâng, el continuă să treacă; nu oprește nici dacă sunt fericită și aș vrea ca momentele alea să dureze o veșnicie. Am învățat că timpul mă poate salva, la un moment dat, dintr-o situație neplăcută, dar poate să mă facă să mă simt prost, pentru că a trecut prea repede și eu voiam să mai dureze. E ca exemplul acela ”dimineața, când sună alarma, zece minute trec cât unul, iar la liceu, în ore, un minute trece cât zece” :)). 
În orice caz, timpul e un mare nenorocit și nu ține NICIODATĂ cu noi. Ne poate păcăli în anumite momente, dar nu e nimic real - e totul o iluzie stupidă; iluzie, da, iluzie am spus, dar nimic magic. Numai iluzii care se pierd mai apoi în van. 
Dar cine are nevoie de iluzii ? Ducă-se ...


Vreau doar o zi bună mâine. Atât. Dacă după ziua de mâine rămân vie, sunt o supraviețuitoare. Și nu doar din cauza zilei de mâine, ci a tuturor chestilor care s-au întâmplat în ultimele zile.

2 comentarii:

  1. Oh da, luni... :[ Şi când o să vină miercuri (sau joi), realizăm că s-a mai scurs o săptămână.
    XD

    RăspundețiȘtergere
  2. Daa, chiar așa e. Și atunci parcă mi-aș dori, cumva, să fie iar luni sau așa. X_X

    RăspundețiȘtergere